Dacă este adevărată constatarea că suntem înconjurați de inovații, înseamnă că inovația este cerută, necesară, aproape obligatorie. Și atunci se nasc mai multe întrebări legitime. Care este nevoia de a inova? Ce nevoi sau, mai exact, ce tipuri de nevoi satisface inovarea? Care sunt acele nevoi care, în absența inovării, nesatisfăcute, ar aduce prejudicii atât societății în general, cât și oamenilor, în particular? Ce vectori există în societate, la un moment dat, capabili să oblige la inovare? Vom încerca să răspundem împreună la aceste întrebări, în cele ce urmează.

Ce inovație se află în imaginea alăturată și ce nevoi satisface ea?
Cui se adresează?
Cine decide dacă o va cumpăra sau nu?
Ce nevoi ale părinților satisface?
Dar ale copilului?
Dar ale societății?

Acesta este cel mai răspândit motor al inovării. Simplu spus, dacă întâmpini obstacole în satisfacerea unor nevoi, trebuie să le depășești într-un fel sau altul, mai ales atunci când ele sunt legate de nevoi de bază, cum ar fi setea, din exemplul folosit mai sus. Așa cum arătam într-o lucrare mai veche, „Abraham Maslow operează o axiologie în ierarhizarea piramidală a nevoilor umane: la baza piramidei stau nevoile fiziologice, urmate, pe paliere succesive, de nevoile de siguranță, iubire, stimă. 

Vârful piramidei este ocupat de nevoia de actualizare a eului, cuprinzând morala, creativitatea, spontaneitatea etc.”. În modelul lui Maslow, nevoile “superioare” nu pot fi satisfăcute decât după satisfacerea celor situate pe palierul inferior.

O viață bună, spune Mulgan, trebuie să fie ,,satisfăcătoare și etică”. Atunci când lipsesc mijloacele necesare satisfacerii nevoilor, trebuie create (reproduse sau inventate) noi mijloace. Contexte diferite ale manifestării nevoilor pot conduce la soluții diferite. Bunăoară, nevoia de a folosi instrumente pentru a mânca a fost soluționată cu furculița, în Europa, și cu bețigașe din lemn, în Asia. Ambele inovații sunt valoroase și fiecare corespunde unui anumit stil de viață și unei anumite raportări la existență. Nevoile umane pot fi obiective (foamea) sau subiective, psihologice (identitatea). Richard Sennett detaliază nevoia de respect, iar Doyal și Gough privesc nevoile ca fiind ,,costurile pentru a fi uman în societate”, așadar indisolubil legate de context. Geoff Mulgan, directorul fundației Young, reduce numărul nevoilor umane necesare unei vieți bune la cinci: nevoia de familie; nevoia de comunitate; nevoia de bunuri materiale pentru susținerea vieții, împodobire și joc; nevoia de a trăi într-un mediu sănătos; nevoia împlinirii sufletești.

Nevoia de a bea s-a izbit, la câmpie, de obstacolul găsirii apei bune de băut doar la adâncime, la nivelul pânzei freatice, unde apa era filtrată, în mod natural, prin nisipuri. Fântâna cu cumpănă a fost inventată de egipteni, cu cca. 2000 de ani înainte de Hristos. Fântână cu scripete, mai robustă, mai mică, mai fiabilă decât fântâna cu cumpănă, reprezintă o inovare în raport cu primul tip.

Abia în secolul al treilea înainte de Hristos, inventatorul grec Ctesibius (285-222 î. Hr.) inventează pompa care îi poartă numele, bazată de utilizarea unor valve anti-retur și a unui piston capabil să creeze diferență de presiune, pompă folosită și astăzi, într-o formă foarte apropiată cu cea a originalului.

Din cele mai vechi timpuri, podurile au reprezentat o soluție de a traversa o apă, pe care oamenii le-au construit din lemn, apoi din piatră. Începând cu secolul al XIX-lea, podurile cele mai lungi și cu deschiderile cele mai mari au început să fie realizate din metal, elasticitatea și rezistența acestora fiind optime pentru a imagina soluții din ce în ce mai îndrăznețe. În imaginea alaturata se află podul din Tronchetto, Veneția, a cărui secțiune variabilă corespunde preluării momentului maxim, realizându-se astfel economie de material și, implicit, rezultând o greutate proprie redusă a podului.

In imagine, un model la scara 1:1, amplasat în zona Arsenale din Veneția, în cadrul Bienalei de Arhitectură din 2016.

Makoko este o suburbie foarte săracă a orașului Lagos, capitala Nigeriei. Situat într-o lagună, cartierul Makoko este compus din locuințe lacustre. Sărăcia afectează comunitatea locală, iar copiii nu au acces la școală. Pornind de la această nevoie, arhitecții de la NLÉ au gândit în anul 2012 o școală plutitoare care să poată fi accesată cu bărcile. Mai mult decât atât, școala se poate deplasa ea însăși, devenind, după programul dedicat educației, un centru comunitar. Realizată din lemn, școala se autoventilează.

Locuințe realizate cu mult spirit antreprenorial de familii
defavorizate din Podenii Noi (jud. Prahova). Se observă integrarea elementelor constructive (uși, ferestre) recuperate în alcătuirea noii case, precum și precizia execuției. Inovarea, în acest caz, ține de proces, permițând familiei să aibă o locuință fără a avea fondurile necesare construirii acesteia. Recuperarea elementelor de  construcție abandonate reprezintă o inovare de proces, în acest caz

Fotografii din timpul celei de-a cincea Școli de vară Arhipera, Belciugatele, 2016. In imaginea alaturata, macheta casei noi destinate unei familii defavorizate. Sera a fost realizată din bidoane din plastic. Prispa a fost realizată din bannere decupate, la fel și parasolarele ferestrelor. Totodată, prispa a fost prevăzută cu sisteme de ocultare mobile, care iarna închid prispa și asigură un microclimat propice locuirii, iar vara, prin rabatere în plan vertical, extind zona de umbră. Coama casei este realizată în pantă, cota minimă fiind spre fațada nordică, iar cea maximă spre vest, unde este adosată sera. Astfel, locuința se protejează împotriva factorilor de mediu, prin suprafață mică expusă la nord și tampon termic (sera) la sud și vest. Iarna, sera furnizează energie termică locuinței. Prispa a fost pavată cu capacele bidoanelor care au format pereții serei. Proiectul propune aceeași inovare de proces ca în cazul locuințelor din Podenii Noi, de mai sus, încercând folosirea materialelor recuperate pentru a ieftini costurile de construcție și, implicit, crearea uni model de upcycling util familiilor fără venituri.

De-a lungul istoriei naturale, competiția a fost unul dintre instrumentele de selecție a exemplarelor celor mai puternice și mai adaptate ale speciilor. În istoria umanității competiția a guvernat societățile încă de la începuturi. Homer narează un război care are la bază rivalitatea dintre Menelaus și Paris. Cel mai puternic, cel mai șiret, cel mai abil câștigă. Istoria luptei dintre David și Goliat este, și ea, emblematică în acest sens. Armatele și-au perfecționat mereu tehnica de luptă, la fel cum marile corporații caută să fie cu un pas înaintea concurenței din punctul de vedere al produselor oferite publicului. Un ecran mai mare al telefonului mobil este de preferat unui ecran mai mic. Un ecran cu rezoluție mai bună este de preferat unuia cu rezoluție mică. Un telefon a cărui baterie durează mai mult este de preferat unuia care ține doar o zi. Un ecran din sticlă safir este de preferat unuia care se zgârie la cea mai mică atingere. Exemplele pot continua. Competiția se manifestă la toate nivelurile și nu trebuie ignorată. În acest context, inovarea devine obligatorie. Cine nu inovează, bate pasul pe loc dar, de fapt, merge înapoi, pentru că toți ceilalți competitori serioși au făcut deja un pas înainte. Competiția este acerbă pe toate piețele, iar companiile inovative se detașează ca lideri. Competiția bazată pe inovare asigură creșterea calității produselor și a serviciilor și permite accesibilizarea acestora către categorii variate de cumpărători.

Goliat era unul dintre cei mai de temut luptători, iar apariția sa îngrozea o armată întreagă. David, un tânăr păstor, are curajul să facă pasul în față și să lupte cu Goliat. Absolut nimeni nu îl creditează cu șanse, doar că David scoate o praștie și îi azvârle cu forță, viteză și precizie o piatră în cap lui Goliat. Acesta moare, iar bătălia este tranșată. De-a lungul timpului, istoria lui David și Goliat a fost privită ca un exemplu de ajutor divin, cu toate că, din punct de vedere strategic, lucrurile nu stau așa. Goliat era mare și înfricoșător, dar lupta cu sabie și suliță, adică era infanterist. David, mic și mobil, nefiind capabil nici să poarte o armură, era prăștier, deci artilerist. Din punct de vedere militar, nu infanteria poate distruge artileria, din cauza vitezei reduse de atac, ci cavaleria. Iar Goliat nu era cavalerist. Astfel, David avea avantaj competițional față de Goliat. Dacă ar fi luptat cu sabia, ar fi pierdut negreșit.

Statuia lui David, sculptată între 1501-1504 de Michelangelo Buonarroti (1475-1564). La dezvelirea acesteia, cetățenii Florenței au avut un șoc. În locul plăpândului păstor, sculptorul a așezat un luptător înalt de peste cinci metri, puternic, atent, amenințător. Acesta a devenit curând simbolul orașului care rivaliza cu altele mai puternice, din Toscana și nu numai. Sculptura se află în Galeria Academiei, Florența.

Avion trimotor Junkers, 1931. Viteza de deplasare 290km/h.
Exponat din Muzeul Aviației, Belgrad.

Avion ICAR, de fabricație românească. Exponat al Muzeului Militar Național.

Avion Jastreb, 1965. Viteza de deplasare 750km/h.

Aparat de zbor MIG-29, 1999. Exponate din Muzeul Aviației,
Belgrad. Se observă evoluția design-ului în raport cu avioanele cu elice, necesar din cauza creșterii vitezei de zbor și manevrabilității.

Competitori serioșipe piața automobilelor electrice și hibride, la Bucharest Technology Week, 2019

Comentează citatul de mai jos: “Competitorii nu o să joace cinstit. Nu o să facă ce te aștepți. Si întotdeauna, întotdeauna vor riposta. (...) Trebuie să accepți că ei știu tot ce știi și tu. Si ei au o strategie pentru a învinge. Singurul mod prin care poți să-i învingi este să faci ceva neașteptat. Trebuie fie să inovezi, fie să renunți! “(Citat adaptat din Gary Saphiro, Ninja Innovation, 2013, trad. A.) Ce vrea să spună autorul? Cum vede el competiția? Există și altfel de relații între competitori?

În imagine, o multitudine de ambarcațiuni de același tip, provenind de la diferiți producători. Opțiunile cumpărătorilor se fac în funcție de preferințe, de stil personal, de nevoi particulare. Diversitatea produselor și multitudinea variantelor este unul dintre cele mai fericite rezultate ale competiției directe între producători.

Una dintre cele mai presante nevoi ale organizațiilor inovative este protejarea față de acțiunile concurenței neloiale. Aceasta se poate manifesta fie prin furtul de patente, fie prin copierea produselor originale, fie prin copierea produselor și denumirea acestora astfel încât să creeze confuzie. În toate cazurile, concurentul neloial încearcă să obțină un produs inovat, scutind astfel costurile mari de cercetare-inovare, ceea ce îi dă posibilitatea să poziționeze propriul produs pe piață mai bine (de obicei mai ieftin) decât produsul copiat. Printre cele mai hilare încercări de a copia produse originale se află tentativele de a face un produs sportiv să semene cu Adidas. Astfel, au apărut variante ca Adimas, Didasa, Daiads, Adadas, Abibas, Abcids, Abibao, Abibos, Adidos etc. Ca mai toate companiile creative, Adidas încearcă să se protejeze prin inovare accelerată. Astfel, atunci când competitorul neloial lansează un produs copiat, compania copiată a lansat, deja, generația următoare de produse. Totodată, Adidas duce o campanie constantă și plină de umor împotriva concurenței neloiale.Același lucru se întâmplă și în industria auto. Atunci când un model reușit al unui producător este copiat de suficiente mărci, producătorul inițial lansează un model nou sauunul îmbunătățit. Cele câteva inovații în plus față de modelul de bază fac diferența, iar producătorul își menține sau crește vânzările. Plagiatul reprezintă o altă formă a concurenței neloiale, care trebuie evitată cu orice preț de către orice cercetător, indiferent de nivelul său de pregătire, de la grădiniță la nivel post-doctoral și ulterior. Plagiatul reprezintă o altă formă a concurenței neloiale, care trebuie evitată cu orice preț de către orice cercetător, indiferent de nivelul său de pregătire, de la grădiniță la nivel post-doctoral și ulterior.

Să presupunem că ești inventatorul cățelului animatronic din imagine (conceput și produs de Lego Educațional), numit Lăbuș. Ai investit mult timp și ai alocat fonduri producției de serie dar, de când a devenit popular printre copii, cățelul a început să fie copiat masiv de competitori neloiali. Ce ai face? Cum ai îmbunătăți design-ul lui Lăbuș, astfel încât noul model să aibă și mai mulți fani? Ce inovări i-ai aduce? Poți realiza un prototip și trimite un filmuleț către departamentul de cercetare-inovare de la Lego? Poți trimite ideile tale sau participa la competiții de idei accesând https://ideas.lego.com/#all. Curaj și baftă!

Atunci când fotografia a făcut pasul de la invenție la inovație, iar aparatele de fotografiat au început să fie produse în serie, acest lucru a făcut pictura și, în special, arta portretului să se repoziționeze cu necesitate. Întrucât aparatul fotografic reușea să imortalizeze realitatea pe pelicula de celuloid și, apoi, să o fixeze pe hârtie sau alt suport, pictura a fost eliberată de sarcina reprezentării realității, în raport cu care fusese, dintotdeauna de fapt, separată, prin mediul utilizat și timpul necesar realizării unei picturi, de orice fel. Aparatele fotografice au făcut obiectul inovării încă de la apariția lor. De la stânga la dreapta și de sus în jos: Model din lemn german, cu plăci, format mare, 13x18cm, de sfârșit de secol al XIX-lea; aparat Rodenstock portabil, format 9x12cm; versatilul aparat de presă Rolleiflex, format mediu, 6x6cm; aparat format 24x36mm, care avea să devină formatul standard pentru mai multe decenii; aparat rusesc, copie a modelului legendar Leica 3; aparat Linhof cu corpi mobili, format mare, 10x15cm, anii 1970-2000; aparat format24x36mm și telemetru Leica CL; aparat digital Panasonic GF1, format 4/3. Observăm că aparatul de fotografiat face parte din categoria produselor supuse inovării progresive. Practic, arta portretisticii s-a putut elibera de sarcina realismului. Portrete ale prințeselor realizate de emisarii regilor de peste mări au devenit inutile, din moment ce o fotografie putea surprinde realitatea, filtrată, desigur, de viziunea artistului fotograf. Astfel, pictura și sculptura au putut să dezvolte noi viziuni asupra subiectului, îndepărtându-se din ce în ce mai mult de realism, prin apariția curentelor abstracte și ulterior, a celor nonfigurative. În multe alte domenii, inovațiile dintr-unul obligă repoziționarea altuia. Apariția mediului on-line, de exemplu, a obligat toți producătorii să-și creeze site-uri și să comunice cu clienții și prin intermediul acestora. Apariția telefoanelor inteligente a obligat posesorii de site-uri să adapteze interfețele și pentru cei care navighează on-line de pe telefon.Fotografia a generat schimbări enorme asupra realismului picturii, îndreptând-o spre alte zone de explorat și obligând-o la inovare.

Dintotdeauna schimbările în societate au antrenat apariția unor inovații. Creșterea vitezei de deplasare în mediul urban a cauzat inventarea trotuarului. Ușile înalte, în două canaturi, specifice palatelor și caselor boierești din secolul al XVIII-lea, au apărut ca urmare a apariției crinolinei. Rochia amplă, etalată, nu-și mai putea face apariția pe o ușă simplă, într-un singur canat.
Ieftinirea zborurilor de pasageri a antrenat numeroase inovații în domeniul turismului. Sustenabilitatea a devenit o preocupare importantă în societate, după Conferința Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și Mediu de la Rio de Janeiro, din 1992. S-a accelerat căutarea de noi surse de energie, îndeosebi din surse regenerabile, în vederea reducerii arderii combustibililor fosili. Astfel, cercetarea în domeniul energetic a început să primească finanțări statale considerabile, în încercarea de a schimba profund modelele de producție și consum de energie,
iar investițiile în hidrocentrale, turbine eoliene, parcuri solare, centrale pentru utilizarea mareelor au crescut exponențial.

Exponate ale Muzeului Național de Artă, Belgrad. 38 de ani separă aceste două reprezentări feminine, dar ce diferență colosală de abordare! În timp ce portretul realizat de Bukovac trebuia să reprezinte realitatea, mulțumind-o, în același timp pe regină, Archipenko a extras, în manieră cubistă, esența universală a formelor feminine. Portrete ale celor două femei puteau fi făcute foarte bine cu orice aparat fotografic, la îndemână în 1920.

Vlaho Bukovac, portretul reginei Natalija Obrenovic, realizat la 1882.

Alexander Archipenko, Două femei, 1920.

Arhitecții încearcă generarea de noi forme folosind tehnologia tradițională și materiale locale, în vederea micșorării amprentei de carbon a clădirilor și încurajarea meșteșugurilor locale.

Exponate la Bienala de Arhitectură, Veneția, 2016, 2018.

Locuințe lacustre contemporane realizate integral din Lemn, Olanda, Haga. Observăm acuratețea execuției și limbajul contemporan care păstrează formele tradiționale ale acoperișurilor.

Apariția ideii de dezvoltare durabilă, asociată sustenabilității, a generat multe inovări în domeniul energetic. Marile păduri de turbine eoliene modifică peisajul și generează schimbări ale ecosistemelor locale.

Există o relație directă între progres și inovare, iar aceasta este dată de faptul că orice inovare într-un domeniu generează progres în domeniul respectiv. Accelerarea inovării în ultimele secole a antrenat și un progres semnificativ, înregistrarea grafică a acestuia căpătând aspect logaritmic. La ora actuală se preconizează că progresul tehnologic din următorii 25 de ani va echivala întregul progres din ultimii 20.000 de ani (cf. Adrian Troia). Există însă și o relație inversă, în care progresul dintr-o industrie antrenează inovații. Astfel, descoperirea de noi tehnologii în domeniul construcțiilor generează posibilitatea unor experimente formale în premieră, a unor inovări la nivelul spațiului construcțiilor care ar fi fost imposibile până atunci. Istoria celebră a arhitectului american Frank Lloyd Wright, care a reușit să îi convingă pe muncitori să decofreze consolele enorme ale Casei de la cascadă doar urcându-se pe ele și arătându-le acestora că își pune viața în pericol pentru tehnologia utilizată, este emblematică.

Câteva dintre clădirile emblematice ale ultimelor decade, a
căror îndrăzneală spațială se datorează progresului tehnologic.

Produse inovate în urma apariției materialelor compozite.Rachete de tenis din 1990 (aluminiu), 1996 (titan-carbon), 2015 (aluminiu-carbon).

Aspirator sovietic din anii 1950
(metal, ebonită și textil), aspirator contemporan (policarbonat, mase plastice). 

Palete de tenis de masă din 1990 (placaj), 2015 (placaj-carbon).

Nikola Tesla a prezentat în 1893, în cadrul Expoziției Universale organizate de Columbia, motorul cu inducție electromagnetică și cu rotorul în formă de ou, cunoscut ca „Oul lui Columb al lui Tesla”. Câmpul magnetic face ca oul să se rotească în interiorul tipsiei, în poziție verticală, datorată efectului giroscopic generat.

În prezent, confruntate cu încălzirea globală, administrațiile marilor metropole iau măsuri de împădurire a acestora, ca în cazul Parisului. Primarul capitalei franceze, Anne Hidalgo, a
anunțat un proiect vast de împădurire a Parisului, având în vedere predicția că, în anul 2050, temperaturile din oraș vor depăși 50 grade Celsius.
Tot până în 2050, Parisul dorește să aibă 50% din suprafață ocupată de spații verzi și să devină oraș neutru din punct de vedere al amprentei de carbon.
Schimbările climatice impun educarea copiilor cu privire la fenomenele extreme ale naturii (tornade, uragane, tsunami, cutremure etc), precum și la explicarea necesității micșorării amprentei de carbon a activităților umane.

Grădinile verticale urbane reprezintă o inovație apărută, inițial, din nevoia de împodobire. Ulterior, acestea au început să găzduiască mici culturi, generând fenomenul de agricultură urbană. În anumite locuri a apărut o nouă ramură a zootehniei, numită apicultură urbană, mierea albinelor de oraș fiind extrem de apreciată datorită diversității extraordinare a plantelor din mediul urban (de la orhidee la gălbenele și de la cactus la lotus).